Tocmai m-am intors de la Caracal unde cu siguranta am pus mana pe un nou job mult mai puternic, colectiv deosebit, oras extraordinar dar nu despre job voi vorbi ci despre fata care am intalnit-o akolo.Mentionez ca jobul pe care am pus mana se afla in incinta fabrici de tricotaje Romanitza S.A. pe post de colaborator media-advertising.

La intrarea in fabrica se afla un fel de “receptie” si aici am intalnit o superba, exotica, rebela femeie; de cum am intrat am simit ca picioarele mi se topesc si ma balbai dar mi-am pastrat demnitatea si orgoliul mergand mai departe.In fiecare seara imi aparea in vis, pe strada asociam toate fetezele femeilor cu ea, cand vorbeam cu prietenii la telefon ii strigam pe numele ei, la farmacie in loc de Paracetamol ceream Ob-uri, ma dadeam cu fixativ pe par, ma epilam pe picioare si nu eram in stare sa ii spun absolut nimic.Din fire sunt foarte timid si din aceasta cauza am pierdut multe partide (de sah) in viata mea; nu stiam cum sa intru in discutie, de multe ori ma indreptam catre ea in ideea sa spun automat ce am in cap dar cand ma privea in ochi ma topeam ca o inghetata.

A trecut mult timp si din cunostinte am aflat ca ea imi stie adresa de blog si m-am gandit sa fac o cerere de prietenie virtuala in ideea ca daca ma va refuza nu-mi va rade nimeni in fata.O cheama R.A., e deajuns doar initialele.

Deci scumpa mea R.A. si acum cand scriu mi se impleticesc tastele asa ca las imaginile sa vorbeasca:

Sper ca sa apari la ora respectiva in centru, te astept si peste sfertul academic numai vino.Viata mea fara tine nu are nici un sens.De asemeni :